The veil

Anny a fost una din bunele mele colege de liceu. Frumusetea si finetea ei distinsa nu poate fi uitata usor. Nu cred ca a existat vreun coleg care sa nu spere la macar o partida de dans sau vizionarea unui film impreuna cu ea. Toti baietii intorceau capul dupa ea si li se faceau ochii cit cepele conducind-o cu privirea. Era "beton",nu altceva. Furorile facute de ea erau auzite pina si la celelalte licee. Avea charm si noblete asa cum orice baiat isi dorea. Invata bine, chiar foarte bine si intentia ei era ca sa intre cu orice chip la medicina. Si a reusit din prima, cu nota maxima si cu bursa foarte buna. Pina in anul intii de facultate nu a avut nici un prieten intim. Nu avea timp. Singura ei preocupare a fost scoala. Ironia soartei a facut ca sa se cunoasca cu un coleg de facultate, brunetel, bine legat si bine asezat din punct de vedere material. Cine isi permitea sa aiba masina sau apartament in timp ce era student in anii '70...?
Colegul interesat era arab. Si nu orice fel de arab ci unul cu bani multi si parinti cu situatie sociala foarte buna. Nu a trebuit sa faca mult efort ca sa o cucereasca pe Anny. Cu doua perechi de Jordache, ceva ciocolata si alune de la shop, deal-ul a fost semnat. Anny s-a indragostit pina peste urechi si in cel mult doua luni a avut loc si nunta. Ca in orice familie la vremea aceea, la un an dupa nunta a venit si mostenitorul. O fetita brunetica cu ochii albastri, exact dupa tiparul mamei,nas cirn si gropite in obrajori. Un copilas atit de indragit de bunici si restul familiei cum putin mai vazusem pina atunci. Pruncul meu era cam de aceeasi virsta cu al ei. Recunosc ca ma uitam cu putina invidie la micuta Nelya si imi ziceam in sinea mea: "daca nu am si eu o fetita cu ochi albastri, macar brunetica si cirna sa fie ca restul se poate aranja mai tirziu". Nu m-am gindit si la posibilitatea de a avea o fetita blonda cu ochi albastri. Cum s-a si intimplat dupa aproape 6 ani.
De ceea ce s-a intimplat dupa anul '87, nu am prea multe amanunte. La vremea aceea nu se putea vorbi prea mult de ceea ce doreai sa faci. Trebuia sa fii foarte atent cine iti sint prietenii apropiati si in cine poti avea incredere. Din motive binecuvintate,eu am parasit tara impreuna cu familia mea. Timp de cinci ani nu am stiut nimic de Anny. Am banuit ca este la fel de fericita si ca a reusit sa termine specialitatea in chirurgie dentara. Spre marea mea surpriza am aflat ca inainte de sfirsitul anului '89, sotul ei a luat-o intr-o vizita in tara lui si nu s-au mai intors. Am sperat ca totul este bine si ca se bucura de aceeasi viata fericita de familie pe care o avea in tara ei. Ce s-a intimplat mai tirziu, imi este aproape imposibil sa macerez in mintea mea. Cum e posibil ca o persoana atit de culta cum era Jamal, cu doua facultati, sa isi trateze sotia si fetita nu mai mult decit ca pe o sclava cu pruncul ei? Anny a devenit sotia numarul 7, nu avea voie sa lucreze, trebuia sa umble in totalitate acoperita, doar ochii putea sa-i tina dezveliti.. Fetita la fel, acelasi tratament, impartea camera de joaca impreuna cu cei 12 frati si surori pe care ii dobindise de la celelalte 6 mamici. Mai departe , povestea vietii ei este identica cu cea din filmul "Not without my daughter!" Pentru cine nu l-a vazut, il recomand cu toata inima. E o poveste care iti sfisie inima dar care in acelasi timp te face sa pretuiesti tot mai mult daca te bucuri de o relatie normala si ai o viata de familie fericita. Prietena mea si fetita ei au reusit sa fuga din tara solui ei. Cineva le-a ajutat sa se stabileasca in vestul Europei. Pentru urmatorii 12 ani, au locuit in podul unei case in care erau in siguranta. Anny nu putea iesi nicaieri. Daca ar fi fost recunoscuta isi risca viata. Pe micuta Nelya care acum avea aproape 19 ani, tatal ei nu o mai putea cunoaste, asa ca ea era singura care putea munci ca sa se intretina pe ea si pe mama ei. Noaptea facea servici iar ziua statea ascunsa impreuna cu mama ei.
Au trecut anii si odata cu ei ceva din trista amintire s-a mai sters. Anny s-a recasatorit, Nelya a terminat facultatea si este medic in Europa de vest iar Jamal se pare ca a obosit sa le mai caute. Povestea vietii lor are un sfirsit fericit dar cite alte vieti sint supuse la acelasi tratament si nimeni nu poate sa faca nimic pentru ele! Acum doi ani ne-am intilnit, am povestit, am ris si am plins amindoua. Ne-a facut foarte bine. Cine a trait departe de tara si de prieteni stie ce inseamna o reuniune de felul acesta. Chiar daca vietile noastre nu se aseamana absolut, totusi am inteles durerea ei cumplita de a nu avea posibilitatea sa vada pe nimeni din cei cunoscuti pentru aproape 20 de ani. Acum Anny studiaza avocatura si spera sa poata lucra pentru familiile care trec prin aceeasi situatie ca a ei. Ce m-a impresionat la ea este ca in timpul cit a trait impreuna cu celelate sotii, nu a avut sentimente de gelozie sau ura impotriva lor. Le-a considerat si pe ele ca fiind victimele aceluiasi tip de viata si chiar s-a imprietenit cu ele. Asta a fost si unul din motivele pentru care a reusit sa plece. Nici una din consoarte nu au banuit ce are de gind sa faca. Ma bucur pentru ea si ii urez mult succez pentru restul vietii. Merita sa traiasca frumos si sa se bucure impreuna cu noua ei familie.