Amicul cel bun

Dupa citeva ore petrecute in sectia de E.R., Josh este transportat de asistenta de serviciu, intr-unul din saloanele de recuperare. Isi exprimase de la inceput dorinta de a nu fi singur in salon, dorinta care i s-a indeplinit fara probleme. Odata ajuns in camera, este asezat cu multa grija intr-un pat special in care avea sa fie pironit citeva luni de zile. Accidentul nedorit l-a lasat sa petreaca sase luni in ghips, intr-o pozitie din care putea sa vada tavanul sau podeau, la alegere, drept pentru care Josh se simtea binecuvintat. Patul lui se afla la perete, in timp ce colegul de camera, care era mai privelegiat, putea sa priveasca ore in sir pe fereastra si sa admire......
In fiecare dimineata, dupa micul dejun, Josh il intreba pe amicul de camera: "I-a spune-mi ce vezi afara?".... Amicul raspunde: "Astazi este o zi frumoasa, toata lumea se plimba pe alei,...."
Ziua urmatoare: "Ce se vede afara?"....I se raspunde: "Nu auzi? Avem aici un cuib de rindunele care ciripesc, se duc si vin dupa mincare, isi hranesc puisorii si ii invata sa zboare." "Frumos"...spune Josh.."Ce mi-as dori si eu sa pot vedea macar un rasarit de soare!"....
Zi dupa zi, aceeasi intrebare. Amicul nu oboseste sa-i descrie si sa-l inveseleasca cu privelistile minunate.
Povestea ar fi pe jumatate fericita daca s-ar opri aici. Dar, intr-o dimineata, amicul nu s-a mai putut scula in capul oaselor ca sa priveasca afara. Intii a crezut ca are o zi mai proasta. Nu a durat mult ca sa afle ca sanatatea lui s-a deteriorat mai repede decit se astepta.
In timpul noptii, aparatele care-l monitorizau, au dat de stire celor care erau de servici, ca ceva teribil se intimpla. Asistentii care-l adusesera pe Josh in camera, au venit ca sa-l ia pe amic si sa-l pregateasca pentru o alta faza a vietii lui.
Ramas singur in camera, cere sa fie mutat in patul de la geam. Mai avea de stat in camasa de ghips dar se bucura sa auda zgomotul masinilor, strigatele copiilor care se jucau in parcul din apropiere si pasarelele care aveau cuibul sub geamul lui.
Intr-una din zile, Josh o intreaba pe terapista care venise sa-i faca programul de recuperare: "Fii draguta! Spune-mi si mie, ce se vede astazi interesant afara?" Raspunsul veni foarte repede: "Afara? Unde! Pe geam?" ....."Da!'' Raspunde el. Asistenta ramine blocata. Fereastra lor era indreptata spre un zid rosu de caramida. Asta era tot peisajul ce se putea admira de la fereastra lor. Nestiind ce sa-i raspunda, ii aduce aminte ca in cel mult o saptamina va putea el singur sa stea in capul oaselor si sa priveasca afara.
Timpul trecu. Prima lui dorinta i s-a implinit. Spre marea lui dezamagire.....I s-au inrosit ochii de ceea ce vazu si de lacrimile care au inceput sa-i inunde ochii ofiliti de lumina neoanelor. Isi dadu seama ca amicul fusese orb. Si cu toate astea,a putut sa-i faca zilele de suferinta mai frumoase si mai scurte decit era posibil.
Este o imensa bucurie in a-i face fericiti pe ceilalti, in ciuda propriei existente.
Impartite cu altii, supararile se injumatatesc, in timp ce bucuriile se dubleaza...